Interviu cu Franco Frattini, vicepresedintele Comisiei Europene

"Uciderea cainilor fara stapan nu este o solutie buna"

Miercuri, 22 Noiembrie 2006 - Un articol de Cristina Boiangiu

- Ati aflat despre situatia cainilor vagabonzi din Romania? Exista situatii comparabile in alte tari in care ati fost?
- Am auzit despre situatia cainilor vagabonzi din Romania si trebuie sa recunosc ca sunt un iubitor de animale. Poate ca numarul mare de caini fara stapan din Romania a obligat guvernul roman sa ia masuri drastice, dar, dupa mine, uciderea lor nu poate fi considerata o solutie buna.
Legislatia prevede ca patrupedele sunt capturate si ucise prin injectare, dar unele filmari ne arata ca metodele sunt mai violente. Personal, nu am caini, ci doua pisici care fac parte din familia mea si n-as vrea sa-mi imaginez ca ar putea fi supuse unor masacre atroce.
Stiu ca s-au demarat cateva proiecte de tipul "sterilizare si eliberare". Utilizand aceasta tehnica, cainii sunt prinsi, sterilizati si apoi eliberati. In acest mod, se poate opri ciclul reproducerii si se evita inmultirea lor. Astfel de proiecte sunt, cu siguranta, mai eficiente, ieftine si etice si astfel se respecta drepturile animalelor!
Stiu ca, de asemenea, in alte state exista probleme similare, ultima informatie pe care o am se refera la Serbia, care are o problema similara din cauza razboiului din Bosnia din 1990, pentru ca animalele domestice nu pot intra in taberele de refugiati, asa ca acei caini a trebuit sa fie ucisi. Se pare ca primarul din Subotica a promis sa opreasca masacrele pana cand vor termina de construit spatii unde sa-i ucida.
- Cum considera UE legea noastra, care reglementeaza problema cainilor fara stapan? Este buna sau ar trebui imbunatatita? Daca da, in ce fel?
- Nu pot judeca o lege nationala fara sa stiu toate componentele care au dus la aprobarea acesteia, dar cred ca ar trebui intotdeauna sa facem tot ce putem pentru a gasi o solutie alternativa mortii. Cea mai buna alegere, in orice caz, este gasirea altor solutii.
Unele asociatii straine incearca, asa cum am mai spus, sa controleze aceasta problema prin aplicarea sterilizarii, asa ca se poate controla, cel putin, cresterea numarului de caini. Este bine sa continue aceasta sterilizare, dar Guvernul are nevoie, de asemenea, sa gaseasca o cale de a reduce si elimina fenomenul cainilor fara stapan.
- Ce sugestii ati putea adresa Guvernului nostru referitoare la drepturile animalelor, pe baza cunostintelor dvs. in domeniul legilor europene?
- Comisia Europeana cunoaste aceasta problema si metodele de eradicare inumane aplicate cainilor vagabonzi in Romania. Chiar daca in interiorul Comisiei Europene nu sunt eu cel responsabil de problemele de bunastare a animalelor, de acestea ocupandu-se domnul Markos Kyprianou, in calitate de comisar pentru sanatate si consumatori, stiu ca in aceasta privinta a fost semnata, la Strasbourg, pe 13 noiembrie 1987, o conventie europeana pentru protectia animalelor de casa, prin care se recunoaste ca omul are o obligatie morala de a respecta toate creaturile. Conventia prevede obligatia ca fiecare membru sa faca pasii necesari pentru ca prevederile acesteia sa aiba efect, printre acestea fiind incluse masuri referitoare la pastrarea, sterilizarea si reducerea numarului de caini fara stapan si programe de informare si educare pentru public.
Animalul vagabond este definit drept un animal de casa care ori nu are un camin, ori se afla in afara spatiului proprietarului sau detinatorului sau si nu este sub control direct sau supraveghere a nici unui proprietar sau detinator. Cand o tara considera ca numarul de animale fara stapan este o problema, ar trebui sa ia masurile legislative sau administrative potrivite necesare pentru a reduce numarul lor intr-un mod care nu provoaca o durere ce ar putea fi evitata, suferinte sau anxietate.
Protocolul referitor la "Protectia si bunastarea animalelor" stipuleaza ca intreaga comunitate sa-si aduca aportul la starea de bine a animalelor atunci cand se stabilesc politicile comunitare in materie de agricultura, transport, piata interna si cercetare.
Parlamentul Europeran a interzis pentru mai multi ani testarea cosmeticelor pe animale (soareci, iepuri sau maimute) dupa "razboiul" dintre activisti si producatorii francezi de parfumuri. Si aceasta pentru ca toxinele mai pot fi folosite pana ce se gaseste o alternativa. Interdictia de a vinde orice fel de produs cosmetic care a fost testat pe animale va face imposibila existenta unor laboratoare clandestine. Totusi, probleme precum cea a cainilor vagabonzi raman numai in responsabilitatea fiecarui stat membru UE in parte. Comisia Europeana nu poate interveni in rezolvarea acestei situatii cu care se confrunta Romania.
Vagabondajul cainilor poate fi restrans in principal prin introducerea sistemului national de identificare si inregistrare. Hotararea 998/2003 din regulamentul Uniunii Europene se refera si la Bulgaria, Romania si Turcia (nu putem uita ca Bulgaria si Romania - doua tari care au foarte mari probleme cu cainii fara stapan - vor deveni membre UE la 1 ianuarie 2007).
In sfarsit, este foarte important sa amintim ca pe 29 octombrie 2004 a fost aprobat cel de-al 9-lea articol al Constitutiei italiene, care stipuleaza ca atat Uniunea Europeana, cat si statele membre, trebuie sa aiba grija de animale.
- Cunoasteti foarte bine numeroase tari. Ati putea sa ne indicati un model in ceea ce priveste respectarea drepturilor animalelor?
- Nu vreau sa indic un astfel de model. Fiecare tara are diferite reguli de comportament in legatura cu animalele. In trecut, de exemplu, animalele erau considerate divinitati. Astazi, in Scandinavia si Olanda, spre exemplu, drepturile animalelor sunt foarte importante, acestea fiind integrate in familie si avand la dispozitie numeroase facilitati.
In opinia mea, este important si rolul scolii (in fiecare tara in parte). De exemplu, in timpul orelor de educatie civica, elevii ar trebui sa invete ca si animalele au drepturi si care este cea mai buna modalitate de a convietui cu ele.
In Italia, de exemplu, incercam sa controlam situatia cainilor vagabonzi cu ajutorul unui microcip inserat in corp. Asa ca daca le gasim ratacind pe strazi, putem sa-l pedepsim pe proprietar. Este evident ca si in Italia au fost anumite probleme deoarece, in special in timpul vacantelor, unii oameni isi abandonau cainii deoarece ii considerau "poveri". Asa ca am schimbat niste reguli: fara tatuaje care pot fi scoase (provocand mutilarea animalului), ci cu microcipuri.
- In Romania activeaza cateva organizatii pentru protectia cainilor fara stapan: credeti ca merita alocate fonduri si resurse umane pentru protectia si drepturile cainilor (si, in general, ale tuturor animalelor)?
- In fiecare zi organizatiile de protectie a animalelor semnaleaza abuzurile si masacrarea acestora. Daca vrem sa schimbam ceva, trebuie sa recunoastem cat de importanta este activitatea acestor organizatii. Cei care sunt implicati in astfel de activitati nu o fac pentru ca vor sa castige bani, ci pentru ca iubesc ceea ce fac si nu precupetesc nici un efort pentru a-si atinge scopurile. Este evident, uneori au nevoie de fonduri si resurse umane pentru a-si duce la capat activitatea si cred ca acesta este un lucru corect.
- Credeti ca este vreo legatura intre modalitatea in care o societate se comporta cu animalele si progresul ei? Daca da, care este aceasta?
- Nu putem judeca succesul sau insuccesul unei tari in functie de problemele cu care se confrunta. Totusi, daca intr-o tara anume problema canilor vagabonzi este rezolvata prin omorarea lor in moduri cutremuratoare, nu cred ca aceasta tara va fi considerata un bun exemplu. Cu siguranta aceasta problema trebuie rezolvata, dar in mod corespunzator. Poate ca dupa sterilizare, care tocmai ce a inceput, ar trebui sa le gasim un camin. Adoptia, uneori, este o solutie buna.