Întotdeauna devotat.

Eutanasie

Declaratii de pozitie AVAR 

Eutanasierea animalelor ne-umane

In medicina umana, deciziile privind eutanasia intervin in doua situatii diferite:

1. pacientul muribund este in dureri epuizante, cere moartea si este omorat prin actiune intentionata (asa numita eutanasie activa);

2. pacientul este bolnav terminal, ramane in viata numai datorita utilizarii de mijloace medicale extraordinare si i se permite moartea ca rezultat al opririi sistemelor de sustinere vietii (asa numita eutanasie pasiva). 

În medicina veterinara, eutanasia poate aparea in situatii de acelasi gen, desi in acest domeniu medical eutanasia activa este mai frecventa decat forma pasiva. Dar in medicina veterinara exista si un al treilea tip sau caz, care nu are echivalent acceptat medical in medicina umana:

3. animale ne-umane sanatoase, sau batrane, sau bolnave dar tratabile sunt "eutanasiate" deoarece oamenii care le ingrijesc nu le mai doresc.

Motivele invocate de oameni cand solicita aceasta asa-zisa "eutanasiere" a animalelor lor variaza foarte mult, unele sunt mai elaborate, altele sunt frivole la extrem si exprima exclusiv aroganta si egoismul oamenilor.

Indiferent cat de ignobila sau de inteles poate fi motivatia, fapt este ca animalele ne-umane sanatoase, sau batrane, sau bolnave dar tratabile care sunt omorate nu sunt eutanasiate. Nu din mila este oprita viata in aceste animale. Ele sun omorate pur si simplu, asa cum omorare se numeste oprirea vietii in oameni, cand este facuta doar pentru ca altii o considera folositoare sau convenabila. Cu cat mai curand veterinarii vor accepta aceasta realitate, cu atat mai bine.

Acelasi principiu este valabil si pentru animalele abandonate in adaposturile organizatiilor de protectie sau de institutiile de control al populatiei animale. Realitatea nu se schimba dandu-i alt nume. AVAR recunoaste ca in prezent exista o problema serioasa de suprapopulatie de caini si pisici, iar institutiile specializate in controlul populatiei animale vor continua sa fie implicate in omorarea acestor animale. Totusi, adaposturile ar trebui sa aiba un program activ de adoptie si educatie, alaturi de un plan legislativ care sa minimizeze proliferarea continua a acestor animale. Adaposturile organizatiilor de protectie a animalelor nu ar trebui sa fie implicate in omorari. A promova ideea unei ingrijiri adecvate acordate acestor animale si in acelasi timp a le omori cand nu mai sunt dorite, aceasta transmite un mesaj ambiguu si este o dovada de inconstanta morala.

Pozitia AVAR este ca veterinarii trebuie sa refuze din principiu sa fie instrumente de ucidere a animalelor pentru alte obiective decat compasiunea, situatia din adaposturile de control al populatiei animale fiind o exceptie notabila. AVAR considera ca o declaratie publica denuntand practicile contrare acestui principiu trebuie sa devina o parte a codului de etica profesionala. Orice veterinar practician trebuie sa explice aceasta pozitie fiecarui client, urmand ca un consimtamant sa conditioneze acordarea in continuare de asistenta animalelor de companie aflate in ingrijirea clientului respectiv.

ORTOVET pune in practica principiile AVAR.

Descoperiți Cronicile ORTOVET Excelsior. Scrise, fotografiate și filmate zi de zi...

hiero1