Întotdeauna devotat.

Despre eutansie, ca un act responsabil al medicului veterinar, am scris aici: „Eutanasia” salveaza romania

Published in Bioetica
%AM, %28 %337 %2013 %10:%Apr

Reglementari veterinare

Pot fi bune sau rele: depinde cum sunt aplicate

Published in Informatii vet

FNPA cere reglementarea protectiei animalelor inca de la nivel constitutional.

Documentul integral poate fi descarcat aici.

Published in Drepturile animalelor

Societatea Vegetarienilor din România publică pe site-ul său, excepțional de bogat, o pagină care sintetizează argumentele pentru dieta vegetariană din perspectiva eticii relațiilor oamenilor cu animale din alte specii. Vă invităm să o parcurgeți cu răbdare și atenție AICI.

Published in Vegetarianism
%AM, %17 %230 %2012 %07:%Apr

Rasele pure: înmulțirea suferinței

Geneticienii și arheologii au confirmat că toți câinii domestici (Canis lupus familiaris) au un strămoș comun: lupul argintiu (Canis lupus). Acest fapt a fost stabilit prin compararea ADN-ului a numeroase rase de câini domestici cu cel al lupilor, coioților și șacalilor.

Nu s-a clarificat exact când și unde au fost prima dată domesticiți lupii, dar istoria lor ancestrală de relație cu oamenii poate fi dedusă din fosilele cercetate. Rămășițele celui mai vechi câine domestic sunt plasate acum 14.000 ani, iar cel mai vechi mormânt care găzduiește un câine alături de un om este evaluat la 12.000 ani. De atunci, timp de generații, câinii au fost înmulțiți selectiv și s-au format peste 400 de rase de câini distincte. Câinii pot avea acum diferețe de masă corporală de peste 300 ori între ei și sunt specia de mamifere în viață cu cea mai mare diversitate. Cel mai mic câine cunoscut a fost un Yorkshire Terrier cu masa de 113 grame, iar cel mai mare un Mastiff englez de 155.6 kilograme.

Oamenii și câinii au format încă de la început o relație mutual benefică. În timp ce oamenii au furnizat câinilor o sursă stabilă de hrană, ei au beneficiat la rândul lor de abilitățile de vânători ale cânilor. Asocierea cu oamenii a facilitat împerecheri mai timpurii și mai frecvente între câini, inclusiv accesul la reproducție al indivizilor care nu s-ar fi reprodus în condiții de haită, datorită poziției ierarhice, și care au reușit, în noile condiții, să-și introducă genele în bazinul genetic al speciei.

În 2004 NIH (National Institute of Health, S.U.A.) a publicat rezultate care grupează rasele moderne de câini domestici după similarități genetice. Examinând 85 de rase de câini și câțiva lupi, cercetătorii au grupat rasele de câini după similaritatea lor genetică cu lupul argintiu. Rasele de câini cele mai vechi - cu cele mai multe similitudini cu strămoșii lor lupi - includ rasele asiatice: Shar-Pei, Shiba Inu, Akita, and Chow Chow. Al doilea cel mai vechi grup a alcătuit din Basenji, o rasă africană. Al treilea cel mai vechi grup include două rase arctice: Malamutul alaskian și Huskie siberian. În sfârșit, două rase de ogari din Orientul Mijlociu alcătuiesc al patrulea grup: ogarii afgan și Salukis. Surpinzător, unele rase presupuse a fi vechi, precum ogarii Pharaoh și ibizan, s-au dovedit a avea multe rădăcini moderne, probabil datorită efortului oamenilor de a recrea aspectul raselor vechi. Celelalte rase analizate, mai noi, prezintă mai puține relații genetice cu lupul și între ele, comparat cu „rasele lumii vechi”.

În ceea mai mare parte a istoriei noastre cunoscute, au existat numai câteva rase de câini, iar ei erau crescuți în principal în scop utilitar. Abia în ultimele câteva secole, pe măsură ce oamenii au început să înțeleagă și să manipuleze bagajul genetic, a explodat numărul de rase de „designer”, care sunt majoritare astăzi.

Interesul meu pentru acest subiect a apărut când am făcut o pasiune pentru ogarii cenușii. M-am îndrăgostit de ei când învățam la facultatea de medicină veterinară și aveam doi când am terminat-o. Eram deja la curent cu originea câinilor moderni și aveam o idee vagă privind slabiciunile lor inerente, dar eram destul de încrezătoare că am ales o rasă robustă - rezultată din inginerie genetică, evident - dar proiectată să producă câini sănătoși, atletici. Iluzia mea a început să se spulbere curând. Am constatat că, deși selecția ogarilor cenușii pentru performanță atletică îi scutește de multe defecte, precum displazia de șold, frecvente la rasele grele, ogarii cenușii moștenesc o predispoziție pentru alte boli, unele letale, care apar cu o frecvență sfâșietoare. Cum acești câini blânzi, grațioși erau considerați debarasabili - erau fie uciși pe pista de alergare la cel mai mic semn de boală, fie omorâți de regulă la vârsta de 3-4 ani - aceste slăbiciuni genetice au rămas în mare măsură nedetectate pănă în ultimii 10 ani, când au început să trăiască și perioada post-activitate în familii iubitoare, de adopție.

Am învățat ulterior că pur și simplu nu există vreo cale să manipulezi artificial codurile genetice fără să induci consecințe tragice, ne-intenționate. Practica deliberată și extinsă a împerecherii în grupuri restrânse, cu consangvinitate ridicată și caracteristici fizice exagerate a creat rasele moderne de câini dar este și responsabilă pentru cele 334 boli congenitale documentate, precum hemofilia, epilepsia, boli de inimă, multe cancere (vezi și HSMA Guide to Congenital and Heritable Disorders in Dogs pentru mai multe detalii). Iar oamenii de știință din Suedia, studiind peste 13.000 de câini din 31 rase au ajuns la concluzia că selecția pentru aspect a dus, de asemenea, la scăderea inteligenței la câini.

bulldog 265x184Înmulțirea selectivă a câinilor este o demonstrație puternică a evoluției, dar în locul supraviețuirii celui mai potrivit dotat, este supraviețuirea celui mai drăgălaș, deseori definit ca cel care se mândrește cu cele mai multe premii la concursuri și cele mai mari tarife la împerechere. Aceștia sunt cei cărora li se permite supraviețuirea și reproducerea.

A devenit evident pentru mine că selecția naturală a dus la vigoarea robustă a câinilor metiși iar înmulțirea selectivă în interiorul raselor conduce des la boală, handicap sau moarte pentru câinii de rasă pură. Reflectând la aceste consecințe, împreună cu unii dintre colegii mei am ajuns la concluzia că o parte disproporționat de mare de timp din activitatea noastră profesională este consumată pentru atenuarea consecințelor înmulțirii manipulative a câinilor de rasă.

Aceste puncte sunt bine exprimate în următoarea declarație de poziție a Royal SPCA privind câinii cu pedigree:

  • ei suferă de niveluri inacceptabil de mari de handicap și boală
  • practicile de înmulțire tradiționale le compromit serios bunăstarea și calitatea vieții
  • imperecherea câinilor cu înrudire strânsă și selecția pentru caractere morfologice exagerate sunt nejustificabile etic.

Suferința care rezultă are proporții imense, iar degradarea speciei canine este o consecință majoră a creșterii de câini de rasă. Când adăugăm abuzurile din crescătoriile de câini, cele 3-4 milioane ucise anual în adăposturile de animale abandonate din S.U.A. și faptul că 25-30% dintre câinii din adăposturi sunt rase pure, dimensiunea problemei este gigantică.

Așadar, ce se poate face? Din nou, Royal SPCA formulează adecvat o declarație de aspirații privind câinii cu pedigree:

  • crescătorii trebuie să acorde  prioritate sănătății, bunăstării, temperamentului și calității vieții, atât pentru părinți cât și pentru pui
  • toți cei care au beneficii de pe urma câinilor cu pedigree au o responsabilitate colectivă să pună deoparte interesele egoiste și să lucreze împreună pentru ca sănătatea și bunăstarea acelor câini să fie protejate
  • sprijinim crescătorii, cluburile, asociațiile și organizațiile care recunosc problemele de bunăstare cu care se confruntă rasele lor și care pun în practică strategii pro-active pentru a le combate

Ca veterinari profesioniști în S.U.A., trebuie, de asemenea, să încurajăm crescătorii să adere la coduri de conduită stricte, inclusiv asigurarea de planuri de salvare specifice rasei. Acesta ar fi un pas important pentru a construi o alternativă la solicitările celor care cred că ar fi necesar un moratoriu asupra înmulțirii câinilor până se stinge situația de suprapopulație și până când fiecare club are ocazia să dezvolte un plan pentru a produce animale mai sănătoase, mai fericite.

Între altele, trebuie să ne sfătuim clienții privind virtuțile adoptării de câini metiși și să facilităm marketingul inovativ și energic pentru adopțiile din adăposturi. De asemenea, sprijinim sterilizarea tuturor animalelor adoptate, din orice instituție, programe care gazduiesc în gospodării animale expuse riscului și eforturile legislative precum licențierea diferențiată, pentru a promova comportamentul responsabil și aplicarea restricțiilor pentru crescătorii.

Toți cei afectați sau interesați trebuie implicați - veterinari, crescători și asociații de rasă, organizații pentru protecția și salvare a animalelor, firme pentru medicamente și hrană pentru animale, asiguratori, ocrotitori ai animalelor. Mai departe, trebuie să dezvoltăm alianțe cooperative și să dezvoltăm planuri robuste pentru a îmbunătății, împreună, sănătatea și bunăstarea câinilor.

paulakislak 92x133Dr. Paula Kislak este președintele Comitetului Director al HSVMA și membru în Comitetul Director al HSUS

articolul original 

Reprinted by permission of the Humane Society Veterinary Medical Association.

ORTOVET and ORTOVET website are not affiliated with the HSVMA.

 

Published in HSVMA

AVAR (azi HSVMA) a formulat următoarea declație de poziție.

În medicina umană, deciziile privind eutanasia intervin în două situaţii diferite:

1. pacientul muribund este în dureri epuizante, cere moartea şi este omorât prin acţiune intenţionată (aşa numita eutanasie activă);

2. pacientul este bolnav terminal, rămâne în viaţă numai datorită utilizării de mijloace medicale extraordinare şi i se permite moartea ca rezultat al opririi sistemelor de susţinere vieţii (aşa numita eutanasie pasivă).

În medicina veterinară, eutanasia poate apărea în situaţii de acelaşi gen, deşi în acest domeniu medical eutanasia activă este mai frecventă decât forma pasivă. Dar în medicina veterinară există şi un al treilea tip sau caz, care nu are echivalent acceptat medical în medicina umană:

3. animale ne-umane sănătoase, sau bătrâne, sau bolnave dar tratabile sunt "eutanasiate" deoarece oamenii care le îngrijesc nu le mai doresc.

20-10-200720003Motivele invocate de oameni când solicită această aşa-zisă "eutanasiere" a animalelor lor variază foarte mult, unele sunt mai elaborate, altele sunt frivole la extrem şi exprimă exclusiv aroganţa şi egoismul oamenilor.

Indiferent cât de ignobilă sau de înţeles poate fi motivaţia, fapt este că animalele ne-umane sănătoase, sau bătrâne, sau bolnave dar tratabile care sunt omorâte nu sunt eutanasiate. Nu din milă este oprită viaţa în aceste animale. Ele sun omorâte pur şi simplu, aşa cum omorâre se numeşte oprirea vieţii în oameni, când este făcută doar pentru că alţii o consideră folositoare sau convenabilă. Cu cât mai curând veterinarii vor accepta această realitate, cu atât mai bine.

Acelaşi principiu este valabil şi pentru animalele abandonate în adăposturile organizaţiilor de protecţie sau de instituţiile de control al populaţiei animale. Realitatea nu se schimbă dându-i alt nume. AVAR recunoaşte că în prezent există o problemă serioasă de suprapopulaţie de câini şi pisici, iar instituţiile specializate în controlul populaţiei animale vor continua să fie implicate în omorârea acestor animale. Totuşi, adăposturile ar trebui să aibă un program activ de adopţie şi educaţie, alături de un plan legislativ care să minimizeze proliferarea continuă a acestor animale. Adăposturile organizaţiilor de protecţie a animalelor nu ar trebui să fie implicate în omorâri. A promova ideea unei îngrijiri adecvate acordate acestor animale şi în acelaşi timp a le omorî când nu mai sunt dorite, aceasta transmite un mesaj ambiguu şi este o dovadă de inconstanţă morală.

Poziţia AVAR este că veterinarii trebuie să refuze din principiu să fie instrumente de ucidere a animalelor pentru alte obiective decât compasiunea, situaţia din adăposturile de control al populaţiei animale fiind o excepţie notabilă. AVAR consideră că o declaraţie publică denunţând practicile contrare acestui principiu trebuie să devină o parte a codului de etică profesională. Orice veterinar practician trebuie să explice această poziţie fiecărui client, urmând ca un consimţământ să condiţioneze acordarea în continuare de asistenţă animalelor de companie aflate în îngrijirea clientului respectiv.

ORTOVET pune în practică principiile AVAR.

La ORTOVET nu se efectueaza eutanasie decat pentru 1. pacientii ORTOVET care:

2. manifesta suferinta fizica acuta si, in acelasi timp,

3. medicul veterinar al ORTOVET apreciaza ca nu exista posibilitati realiste de ameliorare a sanatatii.

INTERESUL PACIENTULUI ARE PRIORITATE.

Eutanasia nu se taxeaza. Nu este un serviciu gratuit, pentru că nu se prestează la cerere. Este un act medical gratuit, administrat în interesul pacientului, apreciat ca atare de medicul ORTOVET împreună cu ocrotitorul pacientului.

Mai multe despre eutanasie puteți citi aici: „Eutanasia” salvează România

Published in HSVMA

Descoperiți Cronicile ORTOVET Excelsior. Scrise, fotografiate și filmate zi de zi...

hiero1