Întotdeauna devotat.

Sterilizarea câinilor și pisicilor este o metodă de a reduce presiunea generată de suprapopulația de câini și pisici. O pisică are in medie 1 sau 2 cicluri estrale fertile pe an, cu o medie de 4 până la 6 pui pe sarcină, pe când o cațea are în medie un ciclu estral fertil pe an cu o medie de 4 până la 6 pui pe sarcină1. Sterilizarea câinilor se poate efectua pentru femele prin ovariectomie sau ovariohisterectomie pentru animalele sub vârsta mai mică de 4 luni și prin ovariohisterectomie pentru animalele cu vârsta mai mare de 4 luni , iar pentru masculi, indiferent de vârstă prin orhidectomie2 . Aceleași metode sunt recomandate și pentru sterilizarea pisicilor.

Într-un amplu studiu3, cu rezultate publicate recent, s-au evaluat problemele de sănătate pe timp scurt și îndelungat asociate cu sterilizarea prepubertară a pisicilor, urmărindu-se în special boli ale tractului urinar inferior, obstrucția uretrală (la mascul), șchiopături, fracturi și probleme de hipersensibilitate manifestate dermatologic. S-au comparat animalele sterilizate la vârste cuprinse între 8 și 12 săptămâni cu cele sterilizate la vârste cuprinse între 6 luni și 8 luni. Atât pe termen scurt (prima lună), cât și pe termen lung (6-8 luni, 12 luni, 18 luni, 24 luni) nu s-au observat diferențe majore între cele două grupuri. În concluzie, nu există contraindicații pentru sterilizarea timpurie a animalelor de companie  - din punct de vedere al sănătății animalelor.

Printre avantajele sterilizării prepubertare este și timpul de recuperare post-operator mai mic decât cel de la animalele adulte.  Beneficiile medicale pentru pacient includ reducerea riscului apariției cancerului mamar, hipertrofiei benigne de prostată, cancerului testicular. De asemenea, post-sterilizare nu se mai poate produce hiperplazia glandulo-chistică a endometrului (piometrul).  Dezavantanjalele posibile ale sterilizării intervin rar și sunt: complicațiile post-chirurgicale, obezitatea, hipotiroidismul și incontinența urinară la cățele, predispoziția pentru apariția unor probleme ortopedice precum ruptura ligamentului cruciat cranial - la unele rase de câine4,5.

Înaintea sterilizării, este obligatorie examinarea clinică și paraclinică. De asemenea, se recomandă programarea intervenției chirurgicale după completarea programului de deparazitare și imunizare (vaccinare).

Bibliografie:

  1. Pet Statistics www.aspca.org
  2. Colegiul Medicilor Veterinari din România - Protocoale de sterilizare chirurgicală la câini (Propunere de hotărâre)
  3. Porters N., Polis I., Moons C.P.H., Van de Maele I., Ducatelle R., Goethals K., Duchateau L., de Rooster H.(2015): Relationship between age at gonadectomy and health problems in kittens adopted from shelters, Veterinary Record, ahead of print http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25820324
  4. Root Kustritz M.V. (2014): Pros, cons and techniques of pediatric neutering, The Veterinary clinics of North America. Small animal practice, volumul 44, pag 221-233
  5. Beauvais W., Cardwell J.M., Brodbelt D.C. (2012): The effect of neutering on the risk of mammary tumours in dogs- a systematic review, The Journal of small animal practice, volumul 53, pag 314-322
Published in Informatii vet

„Interesul meu pentru acest subiect a apărut când am făcut o pasiune pentru ogarii cenușii. M-am îndrăgostit de ei când învățam la facultatea de medicină veterinară și aveam doi când am terminat-o. Eram deja la curent cu originea câinilor moderni și aveam o idee vagă privind slabiciunile lor inerente, dar eram destul de încrezătoare că am ales o rasă robustă - rezultată din inginerie genetică, evident - dar proiectată să producă câini sănătoși, atletici. Iluzia mea a început să se spulbere curând. Am constatat că, deși selecția ogarilor cenușii pentru performanță atletică îi scutește de multe defecte, precum displazia de șold, frecvente la rasele grele, ogarii cenușii moștenesc o predispoziție pentru alte boli, unele letale, care apar cu o frecvență sfâșietoare. Cum acești câini blânzi, grațioși erau considerați debarasabili - erau fie uciși pe pista de alergare la cel mai mic semn de boală, fie omorâți de regulă la vârsta de 3-4 ani - aceste slăbiciuni genetice au rămas în mare măsură nedetectate pănă în ultimii 10 ani, când au început să trăiască și perioada post-activitate în familii iubitoare, de adopție. Am învățat ulterior că pur și simplu nu există vreo cale să manipulezi artificial codurile genetice fără să induci consecințe tragice, ne-intenționate.”

Aceasta este confesiunea Dr. Paula Kislak, președintele Comitetului Director al HSVMA și membru în Comitetul Director al HSUS. Articolul integral poate fi gasit aici: Rasele pure: inmultirea suferintei

Pentru cine are totusi un caine de rasa, eventual l-a salvat dintr-o situatie critica, l-a primit sau chiar l-a cumparat nestiind cat rau face sustinand inmultirea cainilor de rasa - dar, oricum, are ca principala preocupare binele cainelui, este bine sa retina ca:

-perpetuarea raselor pure este o actiune care genereaza suferinta nejustificata intre bietele animale

-cainii de rasa sunt mai vulnerabili la anumite boli; iata un ghid util care poate orienta modul in care se conduce ingrijirea si tratamentul medical asigurat acestora: GUIDE TO CONGENITAL AND HERITABLE DISORDERS IN DOGS .

Published in HSVMA

Descoperiți Cronicile ORTOVET Excelsior. Scrise, fotografiate și filmate zi de zi...

hiero1