Viitorul profesiei de veterinar

Unul dintre motivele pentru care profesia de veterinar se confruntă cu dificultăți prezente și un viitor incert s-ar putea să fie faptul că are, în mod istoric, o viziune ambiguă, o misiune contradictorie. Profesia de veterinar pare sfâșiată între acțiunea în interesului animalelor și, în același timp, satisfacerea intereselor clienților proprietari ai animalelor, ale societății în ansamblu—acestea fiind, posibil, în dezacord cu interesele animalelor. The American Veterinary Association (Asociația Medicală Veterinară Americană) a fost fondată în 1863. Cu toate acestea, Jurământul veterinarului pe care îl prevede nu a inclus vreo referire la bunăstarea animalelor „ca prioritate a profesiei” până în 2011.

De mult timp văd această profesie în miezul confruntării între două seturi de forțe și valori care sunt în conflict, dar—cred eu—un conflict rezolvabil:

1. preocuparea și responsabilitatea pentru suferința, sănătatea și bunăstarea animalelor („chemarea” la care răspund majoritatea celor ce se înscriu la școlile veterinare), pe de o parte și
2. realitățile economice, precum costul serviciilor prestate și valoarea monetară a animalelor, mai curând decât cea emoțională (sau de altă natură).

Totuși, găsesc motive de optimism în noua mișcare One Health^1,2 (Sănătate unitară), în care sănătatea și bunăstarea umane sunt, în sfârșit, corelate cu sănătatea și bunăstarea animalelor, ca și cu sănătatea mediului și ecologică. Dar, pentru ca acest concept de One Health să fie implementat în mod efectiv, criteriul bioetic al considerării egale trebuie aplicat nu numai oamenilor, dar și în tratametul pe care îl administrăm animalelor și mediului. Aceasta ar răspunde imperativelor morale ale mișcărilor pentru drepturilor animalelor și pentru ecologie, idei care se lovesc de mult timp se lovesc de opoziția patronatului din bio-medicină, agricultură și alte industrii².

Obligația de a milita pentru îngrijirea bazată pe compasiune

În materialul Codex Veterinarius, elaborat de Asociația Veterinară Germană pentru Protecția Animalelor se găsește următoarea afirmație:

Acțiunea veterinară pentru bunăstarea și protecția animalelor este ghidată de principiul respectului pentru viață și pe conștientizarea faptului că animalul are o demnitate care se cuvine respectată. În consecință, protecția și îngrijirea acordate unui animal nu pot fi dependente de valoarea sa economică. În situațiile în care există interese divergente între obligațiile morale și presiunea economică, este esențial să fie luat în considerare cu atenție respectul față de viață în balanță cu utilizarea în scop de producție a oricărei forme de viață… Având în vedere cu grijă interesele și nevoile opuse, interesele oamenilor nu trebuie considerate automat mai importante decât cele ale animalelor… Când dubiul persistă, medicii veterinari trebuie să se ghideze după principiul: In dubio pro animale!³ (Această formulare în latină poate fi tradusă aproximativ: ‘Dacă există o îndoială, interesul animalului are prioritate’)

Codex Veterinarius

Îngrijirea bazată pe compasiune, ca un drept și ca o responsabilitate

Există un consens în creștere că veterinarii au obligația morală să militeze pentru îngrijirea animalelor bazată pe compasiune, indiferent de contextul în care aceste servicii sunt furnizate. Aceasta se datorează unei recunoașteri, din ce în ce mai răspândite, că îngrijirea bazată pe compasiune este atât responsabilitatea noastră cât și dreptul fundamental și meritat al fiecărui animal. Mai mult, îngrijirea bazată pe compasiune este vitală pentru sănătatea și bunăstarea animalelor, atât fizică dar și psihologică. Aceasta este o componentă la fel de esențială a medicinii veterinare contemporane precum atenția acordată solului este vitală pentru agricultura sustenabilă.

Între animale, oameni și mediu

Veterinarii au fost priviți de milenii ca reprezentând o asociere unică de competențe. Rolurile și cunoștințele veterinarilor, ca interlocutori între oameni, animale și mediu, au fost totdeauna foarte apreciate, atât sub aspect empatic dar și științific. Conform profesorului Calvin Scwabe, în cartea sa „Vite, preoți și progres în medicină”⁴, veterinarii erau preoți-vindecători incluși drept membri ai numeroaselor dinastii ale Egiptului antic.

Provocări ale eticii practice

Astăzi, penuria de veterinari în sectoarele de produse alimentare animale și în cercetarea medicală pe animale de experiență poate fi legată de diferențe de opțiuni de etică profesională între sexe⁵. Veterinarii dedicați animalelor de companie sau animalelor „exotice” sunt confruntați zilnic cu dileme etice. Un studiu recent⁶ indică „o nevoie urgentă de instrumente pentru educație etică și abordări speciale pentru uzul medicilor veterinari”. De asemenea, influența intereselor implicite ale corporațiilor în școlile veterinare a crescut semnificativ în ultimii ani, ceea ce ridică semne de întrebare și se încadrează într-o problemă etică mai cuprinzătoare⁷.

Povara datoriilor studenților și accesul comunităților sărace la asistența veterinară

Există linii de acțiune care pot fi considerate progresiste, în propriul interes al breslei: lobby pentru creșterea finanțării din partea guvernului, industriei și organizațiilor non-profit pentru bursieri sau ștergeri de datorii pentru studenții care se angajează să lucreze în sectoare deficitare, precum asistența internațională în regiuni sub-dezvoltate, servicii de urgență, comunități sărace (de exemplu Dispensarul Popular Pentru Animale Bolnave din Regatul Unit al Marii Britanii). Știm, inclusiv dintr-un sudiu recent realizat de The Humane Society of the United States, numit „Pets for Life―A New Community Understanding”, că este o mare nevoie de a elimina barierele economice de acces la servicii veterinare și de îngrijire a animalelor pentru comunitățile mai sărace, pentru a îmbunătății starea de sănătate a animalelor și pentru a reduce suprapopulația din adăposturi.

O nouă paradigmă profesională

Redefinirea rolului profesiei veterinare în aceste timpuri este de importanță critică, pentru viitorul profesiei noastre dar și pentru civilizația umană însăși. S-ar putea ca acordarea întâietății animalelor și mediului să fie deja percepută ca avantajoasă de o parte progresistă a societății civile, dar o acțiune consistentă în acest sens ar fi o schimbare improbabilă de atitudine, dacă ținem seama de psihologia umană. Cel puțin un pas înainte spre o economie sustenabilă și o lume mai bună pentru noi toți ar fi creșterea considerației pe care o acordăm intereselor specifice animalele domestice și sălbatice și conservării mediului în raport cu nevoile și cererile triviale ale oamenilor. Să aplicăm expertiza specifică veterinară pentru a promova cât mai eficient această paradigmă este, cred, atât provocarea care stă azi în fața profesiei noastre, cât și o datorie pe care trebuie să ne-o asumăm.

Referințe

1. Burns, Katie, Spreading the one-health concept. JAVMA 240:112-115, 2012.
2. Fox, Michael W., Healing Animals & The Vision of One Health. CreateSpace books & Amazon.com, 2011.
3. Burgermeister S, & Fikuart K, ALTEX. 15(4):209-212. 1998 Ethical guiding principles for veterinary behaviour with respect to the welfare and protection of animals. Tierärztliche Vereinigung für Tierschutz, D-Hamburg.
4. Schwabe, Calvin, Cattle, Priests and Progress in Medicine, Minnesota, University of Minnesota Press 1978.
5. Narver, Heather Lyons, Demographics, moral orientation, and veterinary shortages in food animal and laboratory animal medicine. JAVMA 230:1798-1804, 2007.
6. Batchelor, C.E.M. & McKeegan, D.E.F. Survey of frequency and perceived stressfulness of ethical dilemmas encountered in UK veterinary practice, Vet Rec 170: 19-20, 2012.
7. Dally, Michelle, Ethical considerations raised by the provision of freebies to veterinary students. JAVMA 238:1551-1554, 2011.
8. Fox, Michael W. Animals and Nature First. CreateSpace books and Amazon.com 2011.

Articolul original tradus de Liviu Gaiță

Reprinted by permission of the Humane Society Veterinary Medical Association.

ORTOVET and ORTOVET website are not affiliated with the HSVMA.